Slobozia
Slobozia, judetul Ialomita
Cercetarile arheologice au dus la descoperiri de confirma existenta unor asezari umane in perimetrul actual al orasului inca din perioada neolitica (cca 300 i.Hr.), ca si prezenta neintrerupta a comunitatilor locale in acest teritoriu pana in epoca feudala, cand in mod de loc intamplator, localitatea incepe sa capete importanta.

Deloc intamplator pentru asezarea Sloboziei in aceasta parte a Baraganului s-a datorat unor motive comerciale, aici, pe malurile Ialomitei, intalnindu-se doua drumuri importante: primul venea din Europa centrala, ajungand la Brasov, Bucuresti, apoi Orasul de Floci (vestit targ medieval distrus complet in jurul anului 1780) si, in fine, Constanta,
al doilea lega Orientul Apropiat de Tara Romaneasca prin Constantinopole, Silistra, Calarasi, Orasul de Floci, Braila, Galati.

Primul document care aminteste de existenta satului Vaideei (Slobozia de azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, in martie 1614.

Desi documentele sunt confuze, se pare ca pe vechiul amplasament si pastrand constructia initiala a manastirii ridicate de Ianache Caragea la cativa ani dupa ce devenise stapanul satului, Matei Basarab a inaltat, in jurul anului 1634, manastirea cu hramul Sfintii Voievozi, inconjurand-o cu un puternic zid de incinta si adaugand probabil, cladirile manastiresti.

Din vechea ctitorie se mai pastreaza turnul clopotnitei - partea inferioara - si zidul inconjurator, manastirea fiind reparata si refacuta de egumenul Gavril in 1836.

In secolele XVII-XVIII manastirea primeste ca daruri domnesti terenuri, mosii, paduri, ocine, vii, viata locuitorilor din zona desfasurandu-se, practic, pana in a doua jumatate a veacului, in jurul lacasului sfant.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea Ialomita devine unul din granarele tarii iar Slobozia un centru de desfacere a produselor cerealiere si animaliere.

In 1912 Slobozia este declarata comuna urbana.

In 1952 orasul devine esedinta raionului Slobozia, in 1968 a judetului Ialomita, iar in 1979 este declarat municipiu.